09 dicembre 2017

MARIO GORI, Cinqu e deci


Antico fischietto siciliano


Provate a confrontare la povera vita della Sicilia di ieri con quella diversamente povera d'oggi!


Una cara amica, Marisa Scopello, mi ha fatto conoscere un prezioso documento della cultura popolare siciliana. Si tratta di antiche filastrocche riprese, con spirito creativo, da Mario Gori - grande  poeta siciliano, oggi dimenticato - che noi abbiamo cercato di far nuovamente circolare (fv):

Cincu e deci
deci e vinti
vinti e trenta
trenta e quaranta,
e la furca ca ti 'nguanta,
e lu lazzu ca ti tira,
ci vinemu sira sira
cu la lampa e cu la cira,
veni puru lu ffucatu
cu lu ghiaccu 'nsanguniatu...

'Sta canzona di carusi
na lu cori m'arristò,
veni e porta tanti cosi
di ddu tempu ca passò.

La cantàvamu 'na vota
na lu chianu tutti a rota,
la cumacca murritusa,
testa auta, mafiusa.

Tanu Panza capitanu,
ca friscava cu li dita,
cumannava la partita
cu li pedi e cu li manu.
Passa tu, forza e valia,
cincu e deci, tocca a tia
Saru,...e Saru s'attaccava
stritta stritta la curria.
O carrozza o vicaria,
deci e vinti, e sautava.
Turi Ciavula tignusu
si sputava na li manu,
Vinti e trenta, e lu ghiagghiusu
truppicava a tabbaranu...
Papaioca papaiò
Turi Panza ni chiamò;
luna luna passatura,
tu ni porti 'na svintura.
Picchì mai non vinni Ciuri?
Ci friscastuvu?...Gnasì.
Lu vidistuvu?...Macchì...
S'affacciau la gna Maria...
Gna Maria, picchì chianciti?
Ciuri miu si nni vulò.
Papaioca papaiò.
E dda, 'n funnu a la vanedda
di don Ca, dintra un catusu,
tuttu niuru, 'ccubbusu,
cu la porta a filanzedda,
'na lumera fumulia
e la vecchia ripitia
lu lamentu di la morti.
Ciuri è ddà, cu l'occhi storti,
ca non parra e non talia.
Luna luna passatura,
ni purtasti la svintura
e la piula vulò,
na lu tettu si pusò.
Ciuri morsi e si nni ji
'ntra li chiuppira a dda vi...
Voi, voi bucciareddi,
quattru cuteddi
'n coddu a tia
la Batiota ciarmulia,
la Rizzuta scaccania,
e dda, supra lu barcuni,
Un jalofiru liuni;
'na pitrata... -Dammi cca.
Passa, passa taddarita
cu 'na coppula di sita;
e la sita è fatta d'oru,
passa, passa lu ghialoru.

E ogni sira accussì, ma ni pariva
tantu tristi la vita di deci anni;
e vulivamu crisci ri chiù granni
p'aviri 'na cavadda ca fuiva.

A talì talì,
setti fimmini e un tarì;
lu tarì si persi antura,
setti fimmini e 'na mula;
e la mula jetta caucia,
setti fimmini e na faucia;
e la faucia cutra e china
ni l'arrobba la Scintina.
'N sulu friscu di 'mpa Tanu,
tutti fora na lu chianu
pi la guerra di quarteri,
strazi vecchi pi banneri
e pi bummi li pitrati
e li canni comu spati.
E la guerra era un jocu
comu a tanti, e ni piaceva;
si faceva senza morti
e vincevanu li forti;
dopo, vinti e vincituri,
ni spartivamu a fururi
soccu c'era, menzu a tia
menzu a mia,
unu a tia, unu a mia,
e la ciamma battagghiera
si finiva d'accussì.

Fu 'na favula, e pi chistu
troppi prestu si finì.
Dopu vinni 'n tempu tristu
ca purtò odiu e tirruri,
e ddi vinti e vincituri
di dda sutta, di ddu chianu,
tutti 'nsemula, luntanu,
jeru a fari n'autra guerra.

E fu un jornu di festa, a li barcuni
li cuperti ciurati e li banneri;
e nui cantammu, risuluti e feri,
cu lu passu vagghiardu li canzuni.
Cantammu forti appressu a li tammuri,
e avevamu vint'anni na lu cori;
vint'anni e 'na carusa robbacori,
ca ni 'nciammava l'anima d'amuri.
Era n'autra la bannera,
virdi jancu e russu, e forti
cummatteru; ma la morti
si li cosi ad unu ad unu.
In ogni angulu di munnu
ci nn'è unu,
na lu funnu di lu mari,
na la rina d'un disertu,
'ntra la nivi...
Ma su vivi,
sunu cca, non su luntanu,
Sunu cca, 'nsemula ancora;
'n sulu friscu e tutti fora
na lu celu di stu chianu,
la cumacca murritusa,
testa auta, mafiusa...

Tanu, Saru, Cicciu e Turi...
E ssu sangu?...-Na pitrata,
nenti, nenti, mmaccaturi.
Semu tutti?...-Tutti, sì.
Unna jemu?...-Sacciu...-Cchi?
Sacciu un nidu ranti ranti
a li chiuppira a dda vi.

Cincu e deci
deci e vinti
vinti e trenta
trenta e quaranta...

Mario Gori


Nacque a Niscemi nel 1926 e morì a Catania
nel 1970; una vita breve e intensa, tutta
dedicata alla poesia, tutta vissuta in una sfera
superiore di sentimenti e di interessi.
«Cincu e deci», scritta a 16 anni, ma ritoccata
qua e lì negli anni successivi, è una delle liriche
più belle della nostra poesia.
Un solo libro siciliano ha scritto Mario, «Ogni
jornu ca passa», nel 1955, e un altro aspetta
ancora la pubblicazione, «Ogni jornu ca veni».
Scriveva anche in italiano e appunto come
poeta in lingua aveva vinto i premi nazionali
più importanti.

2 commenti:

  1. Che meraviglia, un siciliano molto vicino al mio.

    RispondiElimina
  2. Meraviglioso. Grande ed. Unico
    Sarò. Contento. Di.guardare il mondo attraverso. Una.goccia
    Colorata
    Lo. So sì l'ho. So. Ma. Lasciatemi un. Sogno

    Anche. Indisparte

    Mario Gori

    RispondiElimina